Nautilul – o lectie de viata

Vine din adâncurile mărilor, străbătând parcă netulburat şi aproape neschimbat erele geologice, de mii de ani, martor tăcut la apariţia, dispariţia şi transformarea a mii de specii.

Numele ştiinţific Nautilus vine de la grecescul “nautilos” – navigator, marinar.

Nautilii sunt cefalopode, ca şi sepiile, calmarii şi caracatiţele, dar mult diferiţi de acestea fiind singurul cefalopod care poseda o cochilie externa dezvoltata, cu o structura única.

Cochilia, care creşte după un model matematic perfect, are zeci de camere, cu rol hidrostatic.

În interiorul cochiliei se află lichid şi gaz, care, printr-un mecanism complicat de excreţie şi reabsorbţie, permit nautilului să coboare şi să urce la adâncimea dorită. „Este una dintre cele mai extraordinare invenţii ale Naturii” afirma cândva J. Y. Cousteau, numind nautilul „batiscaf viu„.

Pe măsură ce crește în dimensiuni, își completează cochilia, construind cămăruțe din ce în ce mai mari și sigilându-le pe cele vechi, în care nu mai încape. De fapt, se mută dintr-o cameră în alta mai mare și asemenea cu prima. Fiecare creștere în lungime a cochiliei este însoțită și de o creștere proporțională a razei sale, astfel încât forma rămâne neschimbată. Practic, nautilul vede un „cămin“ identic pe toată durata vieții sale și nu are nevoie, de exemplu, sa-și modifice echilibrul.

Peretii ce despart camerele intre ele se unesc cu cochilia intr-o sudura. Aceasta sudura are o structura frantala.

 

Nautilul, poate fi considerat una dintre cele mai interesante analogii pentru ilustrarea puterii temporizarii in munca noastra.

• Fiecare camaruta pe care o zideste, e in functie de necesitati: – simultan cu cresterea volumului micii vieti care ocupa acel spatiu.

E o lectie importanta.

Ce ar insemna sa dezvolte acea camaruta prea tarziu? Ar fi vulnerabil.

Sau prea devreme? Are fi incapabil sa aiba o stapanire reala asupra spatiului sau vital.

Si cum natura are oroare de vid, spatiul lasat liber s-ar umple de alti „chiriasi” (cea de a doua situatie ar putea fi numită „parvenitism” si se refera la oameni care ajung in pozitii – sociale, financiare, familiale, spirituale, sau toate laolalta – pe care nu le pot administra eficient; sunt incapabili de asta; statutul lor real este mult mai coborat).

• Odata construita camera cea noua, vechea camera e zidita cu un perete despartitor.

Alt lucru important in munca: nautilul a „inteles” ca trebuie sa se desparta de trecutul sau, sa il lase sa se duca.

Pentru a putea trai in prezent, si a actiona la timpul prezent – spirala constructiei nautilului, cochilia, este poate cel mai frumos exemplu de temporizare a muncii.

Fiecare noua spira respecta vestitele  numere ale naturii: „Numarul de Aur”, „Seria lui Fibonacci”.

Poate ca secretul e intr-adevar, simplu: in fiecare zi, un pic mai mult, un pic mai bine!

Recomandarea pe care o face, prin imaginea si structura lui, Nautilul:

• renuntati sa traiti in trecut; lasati trecutul sa se duca;
• renuntati sa traiti „strangand cureaua” – ori de cate ori cresteti, aveti  nevoie de un nou spatiu vital, mai mare, cu necesitati mai mari.

Daca veti strange cureaua, veti transmite subconstientului un mesaj de genul: „Astazi meriti mai putin decat ieri”. El se va conforma, si corpul, mintea si sufletul va vor ajuta mai putin decat ieri. Cresterea va fi in mod natural nula, sau va tinde catre minus.

Toate cele de mai sus sunt doar descrieri. Nu va puteti impune sa le respectati, in cazul ca va plac, pentru ca, pur si simplu, veti incerca mult si bine.

Poate ca secretul e sinceritatea cu tine insuti, mai precis, abilitatea de a te vedea asa cum esti, si anume că eşti extraordinar si unic. Aceasta o puteti duce la un nivel urmator si anume puterea de a vedea in tine insuti … care este iarasi doar o descriere.

Pentru a vedea, trebuie sa stiti sa aduceti lumina în viaţa vostra iar asta se face prin pratica, mai precis  prin practica unei vieţi trăite în mod permanent cu Dumnezeu!!!