Suntem creatorii propriei realitati… si la un moment dat o realitate este asa cum este dar Dumnezeu este real si El poate schimba realitatea … Vei alege sa creezi impreuna cu El?

Archive for februarie, 2012

Gabriel García Márquez – “Un geniu isi ia ramas bun”



M-am gandit sa-mi ordonez lucrurile prin viata si uite-asa ajungand si la casuta de email am gasit acest mesaj trimis cu mult timp in urma de o persoana speciala. Mi-a facut placere sa-l recitesc si am simtit sa-l impart cu voi.

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic.  Boala agravandu-se din ce in ce mai mult, a trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui.

Va recomand s-o cititi, intru-cat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori scriitori latino-americani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

 

 “Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata,

… probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic,

… as da  valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica,

… as dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina,

… as merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm,

… as asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata …

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,

… m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima,

…as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare,

… as picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele,

… un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii,

… as uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor …

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata,

… n-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc,

… as convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste,

… oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc,

… unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur,

… pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii …

… am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada,

… am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna,

… am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca acum mi-ar mai servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

 

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti!

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

E posibil ca intotdeauna exista ziua de maine si viata sa ne dea de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.

Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intru-cat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le tuturor celor dragi ai tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Statuia Libertăţii – Simbol Luciferic


Un documentar care merita citit.

Click aici: Statuia Libertăţii – Simbol Luciferic.

Cum afectează ACTA Dexonline.ro?


Interviu cu Cătălin Frâncu, fondator

Cum multă lume crede (greșit) că protestul anti ACTA este unul al tinerilor care vor să downlodeze filme și muzică gratis de pe internet, ne-am gândit să intervievăm actorii principali care ar fi afectați de acest tratat în caz de ratificare.

Dexonline.ro există de 11 ani și are în jur de 1,7 milioane de vizitatori unici lunar. Până acum au uplodat 13 dicționare complete și alte circa 20 în proporție mai mică. De-a lungul anilor s-au perindat mulți voluntari prin echipă, dar în prezent, cea activă este formată din șapte oameni: doi moderatori ai conținutului, doi voluntari care introduc definiții, un activist pe Facebook, după cum se intitulează el și doi programatori. Unul dintre aceștia este Cătălin Frâncu, fondatorul site-ului pe care noi aici la VICE îl accesăm de zeci de ori zilnic.

E nevoie de copyright pe Internet?

În mod cert da, dar sub o formă mai permisivă decât astăzi. La origini, copyright-ul „încurajara oamenii erudiți să compună și să scrie cărți utile” (Marea Britanie, 1710) sau să „promoveze progresul științei și al artelor utile” (Constituția SUA 1787). Indivizii renunțau la dreptul de a multiplica o operă de artă pentru binele mai mare al societății. Oricum, copierea cărților era o activitate industrială, de aceea copyrightul era un regulament pentru agenții economici.

Cum s-a schimbat asta în ultimii 50 de ani?

Radical. Copierea a devenit o activitate de masă, instantanee. Omul ar vrea să-și recapete dreptul de a reproduce și disemina informații, dar i se cere să renunțe la o libertate pe care acum chiar o poate exercita. Copyrightul în forma lui actuală s-a întors împotriva maselor și face societății mai mult rău decât bine.

Ca de exemplu?

În România, durata drepturilor de autor este de 70 de ani după moartea autorului, ceea ce este o aberție. Ne-am îndepărtat complet de la scopul inițial, cel de a încuraja progresul și artele pentru binele societății. Îmbogățirea deținătorilor de copyright trebuie să fie un scop secundar, pentru a-i determina să creeze. Când autorii originali își cedează drepturile unor samsari (edituri, trusturi de distribuție), copyrightul ar trebui redus la maxim 20 de ani.

Ce e de făcut?

Consultarea societății pentru cristalizarea unei noi legi a copyright-ului în epoca digitală. De exemplu, copierea textuală pentru scopuri necomerciale trebuie permisă. Este la latitudinea autorului dacă încuviințează modificarea și/sau redistribuirea modificată a operei sale. A-ți publica opera înseamnă, a priori, a o expune copierii și orice îngrădire a acestui drept trebuie să aibă un motiv bine întemeiat. În loc de asta, asociațiile distribuitorilor de muzică și filme cumpără guverne și negociază tratate secrete pentru creșterea duratei dreptului de autor și pentru pedepsirea aspră a tuturor celor care încalcă o lege anacronică.

E ACTA ceva necesar?

Nu. Copyrightul are deja putere mult prea mare. Iar ea trebuie redusă, nu mărită.

Cum ar afecta ACTA Dexonline?

Dacă ACTA intră în vigoare, furnizorul de internet va fi responsabil de conținutul unui site și va fi obligat să-l închidă, să spunem, la solicitarea unei edituri, pentru a-și salva pielea. Asta pe baza unor simple suspiciuni, fără ca vina să fie dovedită și fără să ne putem apăra în tribunal. Este o anulare a statului de drept. Bogdan Manolea, director executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet, numește chestia asta „privatizarea aplicării legii” – un rău universal cu ramificații infinite. De exemplu, noi preluăm textual definiții din dicționare de prestigiu, dar ce se întâmplă dacă, în urma unui bug, un utilizator reușește să păcălească sistemul de moderare și să încarce pe site orice text dorește? Pedeapsa pentru această greșeală este disproporționat de mare; e o sabie a lui Damocles.

Cine deține drepturile de autor pentru dicționarele de pe Dexonline?

Situația este diferită de la un dicționar la altul. Cele suficient de vechi au ieșit de sub incidența copyrightului. Pentru o parte avem acordul editurilor care dețin drepturile. Pentru altele nu, dar folosim suficient de puține definiții ca să intrăm sub incidența art. 33 lit. b) din legea dreptului de autor, privind reproducerea pentru informare și cercetare.

O situație specială o au dicționarele publicate de Academia Română, care au fost produse cu bani publici, dar drepturile au fost cedate unor edituri particulare, ceea ce ni se pare strigător la cer. Operele produse cu bani publici trebuie să stea în domeniul public.

De ce voluntarii Dexonline muncesc gratis, iar alții sunt în stare să încalce drepturi fundamentale ale omului pentru bani din drepturi de autor?

Unul dintre sloganele de propagandă ale susținătorilor ACTA este „dacă autorii nu sunt plătiți copios, ei nu vor mai fi motivați să creeze”, ceea ce este o prostie. Oamenii creează din multe alte motive: instinctul creator, dorința de a dobândi imortalitatea, de a cuceri inima cuiva. Reputația este o monedă de schimb extraordinar de puternică.

De ce este important să se afle aceste dicționare online?

Pentru ușurința accesului la limba română, care este o componentă importantă a culturii și a identității noastre.

Ce e mai important, dreptul celui care a scris definiția sau dreptul la informare?

O componentă a copyright-ului este dreptul autorului de a-i fi recunoscută paternitatea definiției. Niciodată nu publicăm o definiție fără a specifica dicționarul din care provine. Altă componentă este dreptul deținătorului de a decide cine poate copia și adapta opera sa. În cazul definițiilor, noi credem că acest drept nu ar trebui să se aplice. Confom art. 9 lit. f) din Legea dreptului de autor, simplele fapte și date nu pot beneficia de protecția dreptului de autor.

Sursa: http://www.vice.com/ro/read/cum-afecteaza-acta-dexonline-ro

Nu-i singur Iuda vinovat …



NU-I SINGUR IUDA VINOVAT

de COSTACHE IOANID

Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dadu.
Nici marii preoti, nici Pilat,
Ci lumea-ntreaga prin pacat…
Si eu, si tu…
 
Nu drumul greu spre Golgota,
Nici biciul, când Iisus cazu.
Si daca crucea grea era,
Povara noastra-i si mai grea!
Si eu, si tu…
 
Nu patru cuie L-au strapuns,
Când El pe cruce se-asternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
Cu mii de patimi L-am strapuns!
Si eu, si tu…
 
Nu doar batrânii carturari,
Nu doar mai marii preoti, nu!
Si noi am râs cu ochi murdari,
Si noi suntem cei doi tâlhari!
Si eu, si tu…
 
Si nu ostasilor prin sorti
Camasa alba si-o dadu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porti!
Si, fara ea, toti suntem morti!
Si eu, si tu…
 
Nu doar în stânci, sub lilieci,
Nu doar sub lespede zacu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
Sub piatra unor forme reci,
Si eu, si tu…
 
Si-acum Iisus cel condamnat
Azi El te-ntreaba: „Da sau nu?
Esti tu sau nu esti vinovat?”
Eu am spus da! Si-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?…

 

Ce s-a ales de tezaurul Romaniei?


Trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial, tezaurul României nu a mai fost restituit niciodată integral de către autoritățile de la Moscova. Deși de-a lungul timpului rușii au returnat o parte din obiectele de valoare, România nu a primit nici până acum întregul tezaur.

Printre valorile trimise în Rusia pe 12 și 14 decembrie decembrie 1916 se numărau tezaurul Băncii Naționale, dar și valori aparținând unor firme și persoane particulare românești, de o valoare inestimabilă.

Acestea au fost trimise din cauza temerii autorităților române că ele vor fi confiscate de armatele Puterilor Centrale, însă ele nu aveau să știe că rușii, în urma Revoluției Bolșevice și a preluării puterii de către comuniști, vor fi cei care vor pune mâna pe aceste averi.

Subiectul rămâne și acum un aspect delicat al relațiilor diplomatice dintre România și Rusia și este dezbătut și în acest scurt documentar.

Sursa: http://filmedocumentare.com/ce-s-a-ales-de-tezaurul-romaniei/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+FilmeDocumentareOnline+%28FilmeDocumentare.com%29

Nautilul – o lectie de viata


Vine din adâncurile mărilor, străbătând parcă netulburat şi aproape neschimbat erele geologice, de mii de ani, martor tăcut la apariţia, dispariţia şi transformarea a mii de specii.

Numele ştiinţific Nautilus vine de la grecescul “nautilos” – navigator, marinar.

Nautilii sunt cefalopode, ca şi sepiile, calmarii şi caracatiţele, dar mult diferiţi de acestea fiind singurul cefalopod care poseda o cochilie externa dezvoltata, cu o structura única.

Cochilia, care creşte după un model matematic perfect, are zeci de camere, cu rol hidrostatic.

În interiorul cochiliei se află lichid şi gaz, care, printr-un mecanism complicat de excreţie şi reabsorbţie, permit nautilului să coboare şi să urce la adâncimea dorită. „Este una dintre cele mai extraordinare invenţii ale Naturii” afirma cândva J. Y. Cousteau, numind nautilul „batiscaf viu„.

Pe măsură ce crește în dimensiuni, își completează cochilia, construind cămăruțe din ce în ce mai mari și sigilându-le pe cele vechi, în care nu mai încape. De fapt, se mută dintr-o cameră în alta mai mare și asemenea cu prima. Fiecare creștere în lungime a cochiliei este însoțită și de o creștere proporțională a razei sale, astfel încât forma rămâne neschimbată. Practic, nautilul vede un „cămin“ identic pe toată durata vieții sale și nu are nevoie, de exemplu, sa-și modifice echilibrul.

Peretii ce despart camerele intre ele se unesc cu cochilia intr-o sudura. Aceasta sudura are o structura frantala.

 

Nautilul, poate fi considerat una dintre cele mai interesante analogii pentru ilustrarea puterii temporizarii in munca noastra.

  • Fiecare camaruta pe care o zideste, e in functie de necesitati: – simultan cu cresterea volumului micii vieti care ocupa acel spatiu.

E o lectie importanta.

Ce ar insemna sa dezvolte acea camaruta prea tarziu? Ar fi vulnerabil.

Sau prea devreme? Are fi incapabil sa aiba o stapanire reala asupra spatiului sau vital.

Si cum natura are oroare de vid, spatiul lasat liber s-ar umple de alti „chiriasi” (cea de a doua situatie ar putea fi numită „parvenitism” si se refera la oameni care ajung in pozitii – sociale, financiare, familiale, spirituale, sau toate laolalta – pe care nu le pot administra eficient; sunt incapabili de asta; statutul lor real este mult mai coborat).

  • Odata construita camera cea noua, vechea camera e zidita cu un perete despartitor.

Alt lucru important in munca: nautilul a „inteles” ca trebuie sa se desparta de trecutul sau, sa il lase sa se duca.

Pentru a putea trai in prezent, si a actiona la timpul prezent – spirala constructiei nautilului, cochilia, este poate cel mai frumos exemplu de temporizare a muncii.

Fiecare noua spira respecta vestitele  numere ale naturii: „Numarul de Aur”, „Seria lui Fibonacci”.

Poate ca secretul e intr-adevar, simplu: in fiecare zi, un pic mai mult, un pic mai bine!

Recomandarea pe care o face, prin imaginea si structura lui, Nautilul:

  • renuntati sa traiti in trecut; lasati trecutul sa se duca;
  • renuntati sa traiti „strangand cureaua” – ori de cate ori cresteti, aveti  nevoie de un nou spatiu vital, mai mare, cu necesitati mai mari.

Daca veti strange cureaua, veti transmite subconstientului un mesaj de genul: „Astazi meriti mai putin decat ieri”. El se va conforma, si corpul, mintea si sufletul va vor ajuta mai putin decat ieri. Cresterea va fi in mod natural nula, sau va tinde catre minus.

Toate cele de mai sus sunt doar descrieri. Nu va puteti impune sa le respectati, in cazul ca va plac, pentru ca, pur si simplu, veti incerca mult si bine.

Poate ca secretul e sinceritatea cu tine insuti, mai precis, abilitatea de a te vedea asa cum esti, si anume că eşti extraordinar si unic. Aceasta o puteti duce la un nivel urmator si anume puterea de a vedea in tine insuti … care este iarasi doar o descriere.

Pentru a vedea, trebuie sa stiti sa aduceti lumina în viaţa vostra iar asta se face prin pratica, mai precis  prin practica unei vieţi trăite în mod permanent cu Dumnezeu!!!

„Domnisoru’ ” Ungureanu, rusine sa-ti fie!


„Domnisoru’ ” Ungureanu, rusine, bine-ar fi sa-ti fie, iar de nu ti-o fi, sa stii, caci chiar in viata asta, toate-au un timp iar inaltarea si coborarea nu vad de ce-ar iesi din legile Universului – in nici un caz de dragul „domniei” tale! Dar vai, caci cu cat mai sus te inalti pe spatele celor pe care-i asupresti, cu atat mai mare iti va fi caderea!

Dati click aici si vedeti prezentarea cu „Domnisoru`” Ungureanu!

Priviti si dati mai departe! E bine sa stim!

Spune NU A.C.T.A! – generalitati


Pirateria nu este decât un motiv pentru a împinge acest tratat spre votare, dar ce se urmărește de fapt este controlarea Internetului!

ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) este un tratat ce a luat naștere acum 3 ani stabilit de 39 de țări ce s-au întâlnit în secret. Pe scurt, acest tratat interzice file sharingul.

Tot ce înseamnă youtube.com, site-urile de tip P2P (Peer to Peer), rapidshare.com, megaupload.com pot fi închise sau blocate de providerii de Internet sau de guvern.

Cel mai dureros este că această decizie NU este luată de oamenii aleși în mod democratic de fiecare țară in parte.

De ce ar trebui să ne intereseze ACTA?

Această înțelegere, dacă îi putem spune așa, încalcă numeroase libertăți civile, intimitatea cetățeanului, circulația liberă a informației pe Internet, comerțul și abilitatea țărilor în curs de dezvoltare de a-și alege opțiunile și legile care se potrivesc cel mai bine. (Legi produse și votate de aleși ai țărilor respective, aleși într-un mod democratic.)

Câteva efecte pe scurt ale tratatului ACTA

a) va da voie autorităților să confiște sau să caute fără nici un motiv informații în computerele noastre, laptopuri, ipod, telefoane, sau cu alte cuvinte orice alt dispozitiv care poate stoca informație

b) în acest fel va începe cenzura pe Internet, site-uri pe care guvernul le cataloghează inacceptabile vor fi închise fără a mai fi posibilă atacarea deciziei în instanță.

c) va face toate tipurile de sharing P2P (peer to peer) ilegale, chiar dacă programele încărcate prin acest tip de serviciu sunt perfect legale astăzi. Programele gratis de astăzi vor dispărea, fiind obligați să plătim sume importante de bani, pentru același tip de servicii.

d) tratatul va împiedica și casele de binefacere care cumpără medicamente și le plasează înțările lumii a 3-a care au nevoie de ele. Nenumărate vieți vor fi pierdute în acest fel.

Providerii de Internet vor fi obligați să monitorizeze orice se întâmplă online și să raporteze guvernelor orice este suspicios. Întrebarea logică este cum vor fi ei plătiți pentru aceste servicii obligatorii? Vor fi plătiți? Dacă nu vor fi plătiți, abonamentul la Internet așa cum îl știm noi va deveni mult mai mare. Dacă vor fi plătiți din banii de stat, ei bine, banii aceștia sunt și banii noștri.

Urmările votării ACTA

1. ACTA dă guvernelor și ISP-urilor (Internet Service Provider) dreptul să blocheze website-uri catalogate ca „nepotrivite”. NU există un plan clar către ce este considerat nepotrivit sau potrivit. Este evident că de aceste drepturi se va abuza pentru diverse câștiguri economice sau politice. China are aceeași scuză pentru a cenzura Internetul, drept urmare China a banat facebook.com, youtube.com, blogspot.com, iar google.com este moderat de guvern, fiind în prezent câteva scandaluri în această privință.

2. Dacă ACTA este implementat, intimitatea persoanelor pe Internet nu va mai exista. Providerii de servicii pentru Internet vor fi forțați să monitorizeze ce site-uri vizitezi, ce cuvinte tastezi, sau ce faci și ce urmărești. Oamenii au un drept de bază când vine vorba de intimitate, iar acest tratat îl încalcă evident.

3. Va fi din ce în ce mai greu pentru cei ce dețin calculatoare pe Linux să își asculte muzica sau să își vadă filmele, deoarece acestea vor fi DRM (Digital Rights Management) iar pe programele gratuite nu vor mai putea reda acest tip de fișier.

4. ACTA cere ca providerii de Internet să nu mai dețină software gratuit care are posibilitatea de a include media cu copyright; acest lucru va afecta substanțial site-urile care oferă software gratuit cum ar fi download.com, sourceforge.com sau softpedia.com. Majoritatea softurilor ce le folosim, sau le deținem pe calculatoarele noastre sunt gratuite. Pentru a ne putea asculta muzica, o să fim nevoiți să cumpărăm și programele. Winamp, Foobar2000, Kmplayer și multe altele vor fi interzise deoarece sunt gratuite și oricum nu vor mai avea posibilitatea de a reda fișiere DRM.

5. Va fi din ce în ce mai greu să se distribuie software gratuit: fără filesharing sau tehnologii P2P, programele gratis vor apărea din ce în ce mai rar, sau poate chiar vor dispărea. O să fim obligați să plătim pentru servicii sau programe pe care astăzi le avem gratis. Firmele sau oamenii care produc software gratuit nu își permit să întrețină și distribuirea programelor lor pe Internet.

6. Vom putea fi privați de bunuri IT fără nicio explicație, doar că această acțiune face parte din controalele de rutină. Calculatoarele suspectate de includerea materialelor piratate și/sau de încălcarea drepturilor de Copyright vor fi de asemenea confiscate și verificate. Nu numai că este o încălcare a intimității, dar poate însemna restricționarea oamenilor în deținerea echipamentelor digitale. A lua un laptop sau un ipod cu noi la aeroport sau la gară te va costa ore bune din timpul tău, pentru că va trebui să fie cercetat. Imaginați-vă cozile făcute la check-in, având în vedere că astăzi majoritatea dețin un dispozitiv media pe care pot fi stocate date.

7. Parte din tratatul ACTA spune că importul anumitor medicamente va fi restricționat și controlat. Acest lucru poate fi dezastruos, iar efectul lui poate costa mii de vieți omenești, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Majortatea companiilor farmaceutice nu importă medicamente în țările din lumea a 3-a, deoarece mult mai profitabil este să le vândă țărilor bogate. Medicamentele ajunse în lumea a 3-a provin de la case de binefacere sau de la oameni cărora le pasă. Dacă ACTA este acceptat, aceste medicamente vor fi confiscate pentru motive de securitate, dar cu alte cuvinte sunt confiscate pentru a menține monopolul.

Concluzii generale privind ACTA

 Acest tratat nu va preveni pirateria. Este un tratat ineficient care nu poate decât să afecteze oamenii de rând și nu bunurile piratate. Încă o dată, dăm China drept exemplu. Majoritatea site-urilor peer to peer sunt blocate și totuși China are una dintre cele mai mari industrii de piraterie din lume. De ce? Este simplu, deoarece pirateria își găsește cu ușurință alte căi.

Pirateria nu este decât un motiv pentru a împinge acest tratat spre votare, dar ce se urmărește de fapt este controlarea Internetului.

Cu siguranță mulți oameni piratează pe Internet, dar nu aceasta este soluția stopării pirateriei. Scăderea prețurilor anumitor programe și îmbunătățirea lor, suportul online mai bine dezvoltat ar face ca mai mulți oameni să cumpere software. Odată cu votarea acestei legi companiile nu vor mai fi interesate să facă programe bune, muzică bună, deoarece oricum o sa fim obligați să le cumpărăm. Pentru companiile de software nici nu va mai fi profitabil să-și susțină programele cu update-uri, vor scoate versiuni noi, ce va aduce un cost suplimentar cumpărătorului.

Programe din ce în ce mai proaste, muzică, filme din ce în ce mai proaste, oare aceasta este lumea în care o să trăim, aceasta este lumea în care vor cei care fac această lege să trăiască?

Calul de lupta – War Horse


O adevarata capodopera din toate punctele de vedere – un film de colectie!

Nominalizat la 6 premii Oscar si la 2 premii Golden Globes.

Filmul Calul de lupta / War Horse  – o poveste de neuitat depre prietenie si curaj care poarta semnatura celebrului regizor Steven Spielberg si a fost nominalizata la Globurile de Aur, din 10 februarie, la cinema.

Filmul este unul de familie, potrivit pentru orice varsta si prezinta o poveste induiosatoare despre prietenie surprinzatoare care rezista celor mai grele incercari, despre curajul de a crede dincolo de argumente rationale si despre loialitate fara limite.   

Filmul incepe atunci cand o familie de fermieri britanici cumpara un armasar voinic si frumos pentru a-i ajuta la munca de camp. Calul, Joey, se dovedeste a fi prea putin util pentru nevoile lui Ted si ale lui Rosie Narcott (Peter Mullan si Emily Watson, actrita de doua ori nominalizata la Oscar), dar fiul lor, Albert (Jeremy Irvine), se incapataneaza sa il imblanzeasca si sa il antreneze. In scurt timp, intre Albert si Joey  se creaza o legatura speciala de prietenie, care este rupta brusc atunci cand situatia financiara dificila il obliga pe tatal lui Albert sa-l vanda pe Joey cavaleriei britanice ce urma sa porneasca la lupta in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Joey ajunge astfel pe frontul de lupta si devine in acest fel un personaj care traieste alaturi de stapanii sai drama razboiului.

Cu toate acestea, prin devotamentul si afectiunea pe care o arata stapanilor sai, armasarul reuseste sa depaseasca toate obstacolele si sa schimbe vietile celor care fac parte din calatoria lui. In acelasi timp, Albert nu isi poate uita prietenul necuvantator si  se inroleaza in armata pentru a-l regasi pe Joey.

Filmul este o adaptare a romanului omonim, scris de Michael Morpurgo,  care a fost in prima faza pus in scena ca piesa de teatru si a avut un succes rasunator, castigand cinci premii Tony, printre care si distinctia pentru “Cea mai buna piesa”.

Un film ce m-a emotionat pana la lacrimi, am vibrat, am trait intraga poveste, nu stiu cum au trecut cele doua ore si jumatate; cineva spunea ca e un film de colectie si sunt intru-totul de acord…

Cand spui Steven Spielberg te gandesti la ce e mai bun.  Cand spun „War Horse”, cuvintele sunt de prisos. Un film excelent si emotionant despre care poti sa spui cu adevarat ca este un film mare! Este acel gen de film care te atinge, te stimuleaza, iti induce stari, sentimente, cu o coloana sonora care te face sa „simti” la propriu filmul. O poveste minunata spusa prin ochii unui animal deosebit, care intr`un fel ne da noua , oamenilor, o lectie despre curaj, speranta si prietenie. Poate cea mai mare reusita a lui Steven Spielberg din ultimii ani. Nota 10 pt film, nota 10 pt John Williams si nota 10 pt acest splendid animal, „Joey”.

Detaliile acestui film sunt uluitoare, ne duc cu totul in acei ani pentru mai bine de 2 ore. Nu e cu super vedete, dar nici nu li se simte lipsa. Vedeta e calul „miraculos” si povestile de viata ale unor oameni care intra in contact cu el.

Am vizionat acest film si ma gandeam cat de insipizi suntem noi, oamenii, uneori sau chiar mai adesea. Animalele vesnic ne vor da clasa.

Vi-l recomand cu cea mai mare caldura si va asigur ca veti sta lipiti de scaune 140 de minute fara sa clipiti!

O casa de poveste


Simon Dale, un temerar tânăr de 32 de ani din Marea Britanie, a demonstrat că poate oferi familiei lui un adevărat basm, după ce a construit o casă asemănătoare Hobbiţilor din Lord of the Rings.

El şi-a mutat familia pe un deal din Ţara Galilor într-o căsuţă de poveste, principalul motiv fiind acela că se săturase să plătească o chirie imensă în apartamentul în care stătea.

Înarmat cu o drujbă, un ciocan şi o daltă, precum şi alte câteva mici unelte, Simon, ajutat de socrul lui, care este constructor, dar şi de prieteni şi chiar de câţiva localnici, Simon Dale a reuşit după 4 luni de zile să-şi mute familia în casa visurilor.

Nu numai că a construit întreaga locuinţă numai din materiale naturale, dar şi-a integrat atât de bine locuinţa în peisaj, încât ai impresia că acolo este de când lumea.

Deşi are o formă ciudată, funcţionalitatea ei nu poate fi pusă în discuţie, din casă nelipsind nimic care ar putea să facă traiul mai puţin confortabil.

În timpul construcţiei, soţia Jasmine Saville şi cei doi copii au campat în mediul rural din apropiere, iar în momentul în care s-au mutat, cu toţii au fost fericiţi de rezultat. Cei mai încântaţi sunt cei mici, care se pot lăuda acum că trăiesc într-o adevărată casă de poveste.

Costul scăzut, de 3.000 de lire sterline, materialele eco folosite şi integrarea perfectă în mediul natural au convins şi pe alte persoane că o astfel de casă este perfectă pentru cei care vor să trăiască sănătos şi în acord cu natura.

Nor de etichete