Suntem creatorii propriei realitati… si la un moment dat o realitate este asa cum este dar Dumnezeu este real si El poate schimba realitatea … Vei alege sa creezi impreuna cu El?

Archive for februarie, 2012

Gabriel García Márquez – “Un geniu isi ia ramas bun”



M-am gandit sa-mi ordonez lucrurile prin viata si uite-asa ajungand si la casuta de email am gasit acest mesaj trimis cu mult timp in urma de o persoana speciala. Mi-a facut placere sa-l recitesc si am simtit sa-l impart cu voi.

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic.  Boala agravandu-se din ce in ce mai mult, a trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui.

Va recomand s-o cititi, intru-cat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori scriitori latino-americani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

 

 “Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata,

… probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic,

… as da  valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica,

… as dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina,

… as merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm,

… as asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata …

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,

… m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima,

…as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare,

… as picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele,

… un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii,

… as uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor …

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata,

… n-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc,

… as convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste,

… oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc,

… unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur,

… pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii …

… am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada,

… am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna,

… am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca acum mi-ar mai servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

 

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti!

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

E posibil ca intotdeauna exista ziua de maine si viata sa ne dea de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.

Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intru-cat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le tuturor celor dragi ai tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Reclame

Statuia Libertăţii – Simbol Luciferic


Un documentar care merita citit.

Click aici: Statuia Libertăţii – Simbol Luciferic.

Cum afectează ACTA Dexonline.ro?


Interviu cu Cătălin Frâncu, fondator

Cum multă lume crede (greșit) că protestul anti ACTA este unul al tinerilor care vor să downlodeze filme și muzică gratis de pe internet, ne-am gândit să intervievăm actorii principali care ar fi afectați de acest tratat în caz de ratificare.

Dexonline.ro există de 11 ani și are în jur de 1,7 milioane de vizitatori unici lunar. Până acum au uplodat 13 dicționare complete și alte circa 20 în proporție mai mică. De-a lungul anilor s-au perindat mulți voluntari prin echipă, dar în prezent, cea activă este formată din șapte oameni: doi moderatori ai conținutului, doi voluntari care introduc definiții, un activist pe Facebook, după cum se intitulează el și doi programatori. Unul dintre aceștia este Cătălin Frâncu, fondatorul site-ului pe care noi aici la VICE îl accesăm de zeci de ori zilnic.

E nevoie de copyright pe Internet?

În mod cert da, dar sub o formă mai permisivă decât astăzi. La origini, copyright-ul „încurajara oamenii erudiți să compună și să scrie cărți utile” (Marea Britanie, 1710) sau să „promoveze progresul științei și al artelor utile” (Constituția SUA 1787). Indivizii renunțau la dreptul de a multiplica o operă de artă pentru binele mai mare al societății. Oricum, copierea cărților era o activitate industrială, de aceea copyrightul era un regulament pentru agenții economici.

Cum s-a schimbat asta în ultimii 50 de ani?

Radical. Copierea a devenit o activitate de masă, instantanee. Omul ar vrea să-și recapete dreptul de a reproduce și disemina informații, dar i se cere să renunțe la o libertate pe care acum chiar o poate exercita. Copyrightul în forma lui actuală s-a întors împotriva maselor și face societății mai mult rău decât bine.

Ca de exemplu?

În România, durata drepturilor de autor este de 70 de ani după moartea autorului, ceea ce este o aberție. Ne-am îndepărtat complet de la scopul inițial, cel de a încuraja progresul și artele pentru binele societății. Îmbogățirea deținătorilor de copyright trebuie să fie un scop secundar, pentru a-i determina să creeze. Când autorii originali își cedează drepturile unor samsari (edituri, trusturi de distribuție), copyrightul ar trebui redus la maxim 20 de ani.

Ce e de făcut?

Consultarea societății pentru cristalizarea unei noi legi a copyright-ului în epoca digitală. De exemplu, copierea textuală pentru scopuri necomerciale trebuie permisă. Este la latitudinea autorului dacă încuviințează modificarea și/sau redistribuirea modificată a operei sale. A-ți publica opera înseamnă, a priori, a o expune copierii și orice îngrădire a acestui drept trebuie să aibă un motiv bine întemeiat. În loc de asta, asociațiile distribuitorilor de muzică și filme cumpără guverne și negociază tratate secrete pentru creșterea duratei dreptului de autor și pentru pedepsirea aspră a tuturor celor care încalcă o lege anacronică.

E ACTA ceva necesar?

Nu. Copyrightul are deja putere mult prea mare. Iar ea trebuie redusă, nu mărită.

Cum ar afecta ACTA Dexonline?

Dacă ACTA intră în vigoare, furnizorul de internet va fi responsabil de conținutul unui site și va fi obligat să-l închidă, să spunem, la solicitarea unei edituri, pentru a-și salva pielea. Asta pe baza unor simple suspiciuni, fără ca vina să fie dovedită și fără să ne putem apăra în tribunal. Este o anulare a statului de drept. Bogdan Manolea, director executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet, numește chestia asta „privatizarea aplicării legii” – un rău universal cu ramificații infinite. De exemplu, noi preluăm textual definiții din dicționare de prestigiu, dar ce se întâmplă dacă, în urma unui bug, un utilizator reușește să păcălească sistemul de moderare și să încarce pe site orice text dorește? Pedeapsa pentru această greșeală este disproporționat de mare; e o sabie a lui Damocles.

Cine deține drepturile de autor pentru dicționarele de pe Dexonline?

Situația este diferită de la un dicționar la altul. Cele suficient de vechi au ieșit de sub incidența copyrightului. Pentru o parte avem acordul editurilor care dețin drepturile. Pentru altele nu, dar folosim suficient de puține definiții ca să intrăm sub incidența art. 33 lit. b) din legea dreptului de autor, privind reproducerea pentru informare și cercetare.

O situație specială o au dicționarele publicate de Academia Română, care au fost produse cu bani publici, dar drepturile au fost cedate unor edituri particulare, ceea ce ni se pare strigător la cer. Operele produse cu bani publici trebuie să stea în domeniul public.

De ce voluntarii Dexonline muncesc gratis, iar alții sunt în stare să încalce drepturi fundamentale ale omului pentru bani din drepturi de autor?

Unul dintre sloganele de propagandă ale susținătorilor ACTA este „dacă autorii nu sunt plătiți copios, ei nu vor mai fi motivați să creeze”, ceea ce este o prostie. Oamenii creează din multe alte motive: instinctul creator, dorința de a dobândi imortalitatea, de a cuceri inima cuiva. Reputația este o monedă de schimb extraordinar de puternică.

De ce este important să se afle aceste dicționare online?

Pentru ușurința accesului la limba română, care este o componentă importantă a culturii și a identității noastre.

Ce e mai important, dreptul celui care a scris definiția sau dreptul la informare?

O componentă a copyright-ului este dreptul autorului de a-i fi recunoscută paternitatea definiției. Niciodată nu publicăm o definiție fără a specifica dicționarul din care provine. Altă componentă este dreptul deținătorului de a decide cine poate copia și adapta opera sa. În cazul definițiilor, noi credem că acest drept nu ar trebui să se aplice. Confom art. 9 lit. f) din Legea dreptului de autor, simplele fapte și date nu pot beneficia de protecția dreptului de autor.

Sursa: http://www.vice.com/ro/read/cum-afecteaza-acta-dexonline-ro

Nu-i singur Iuda vinovat …



NU-I SINGUR IUDA VINOVAT

de COSTACHE IOANID

Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dadu.
Nici marii preoti, nici Pilat,
Ci lumea-ntreaga prin pacat…
Si eu, si tu…
 
Nu drumul greu spre Golgota,
Nici biciul, când Iisus cazu.
Si daca crucea grea era,
Povara noastra-i si mai grea!
Si eu, si tu…
 
Nu patru cuie L-au strapuns,
Când El pe cruce se-asternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
Cu mii de patimi L-am strapuns!
Si eu, si tu…
 
Nu doar batrânii carturari,
Nu doar mai marii preoti, nu!
Si noi am râs cu ochi murdari,
Si noi suntem cei doi tâlhari!
Si eu, si tu…
 
Si nu ostasilor prin sorti
Camasa alba si-o dadu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porti!
Si, fara ea, toti suntem morti!
Si eu, si tu…
 
Nu doar în stânci, sub lilieci,
Nu doar sub lespede zacu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
Sub piatra unor forme reci,
Si eu, si tu…
 
Si-acum Iisus cel condamnat
Azi El te-ntreaba: „Da sau nu?
Esti tu sau nu esti vinovat?”
Eu am spus da! Si-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?…

 

Ce s-a ales de tezaurul Romaniei?


Trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial, tezaurul României nu a mai fost restituit niciodată integral de către autoritățile de la Moscova. Deși de-a lungul timpului rușii au returnat o parte din obiectele de valoare, România nu a primit nici până acum întregul tezaur.

Printre valorile trimise în Rusia pe 12 și 14 decembrie decembrie 1916 se numărau tezaurul Băncii Naționale, dar și valori aparținând unor firme și persoane particulare românești, de o valoare inestimabilă.

Acestea au fost trimise din cauza temerii autorităților române că ele vor fi confiscate de armatele Puterilor Centrale, însă ele nu aveau să știe că rușii, în urma Revoluției Bolșevice și a preluării puterii de către comuniști, vor fi cei care vor pune mâna pe aceste averi.

Subiectul rămâne și acum un aspect delicat al relațiilor diplomatice dintre România și Rusia și este dezbătut și în acest scurt documentar.

Sursa: http://filmedocumentare.com/ce-s-a-ales-de-tezaurul-romaniei/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+FilmeDocumentareOnline+%28FilmeDocumentare.com%29

Nautilul – o lectie de viata


Vine din adâncurile mărilor, străbătând parcă netulburat şi aproape neschimbat erele geologice, de mii de ani, martor tăcut la apariţia, dispariţia şi transformarea a mii de specii.

Numele ştiinţific Nautilus vine de la grecescul “nautilos” – navigator, marinar.

Nautilii sunt cefalopode, ca şi sepiile, calmarii şi caracatiţele, dar mult diferiţi de acestea fiind singurul cefalopod care poseda o cochilie externa dezvoltata, cu o structura única.

Cochilia, care creşte după un model matematic perfect, are zeci de camere, cu rol hidrostatic.

În interiorul cochiliei se află lichid şi gaz, care, printr-un mecanism complicat de excreţie şi reabsorbţie, permit nautilului să coboare şi să urce la adâncimea dorită. „Este una dintre cele mai extraordinare invenţii ale Naturii” afirma cândva J. Y. Cousteau, numind nautilul „batiscaf viu„.

Pe măsură ce crește în dimensiuni, își completează cochilia, construind cămăruțe din ce în ce mai mari și sigilându-le pe cele vechi, în care nu mai încape. De fapt, se mută dintr-o cameră în alta mai mare și asemenea cu prima. Fiecare creștere în lungime a cochiliei este însoțită și de o creștere proporțională a razei sale, astfel încât forma rămâne neschimbată. Practic, nautilul vede un „cămin“ identic pe toată durata vieții sale și nu are nevoie, de exemplu, sa-și modifice echilibrul.

Peretii ce despart camerele intre ele se unesc cu cochilia intr-o sudura. Aceasta sudura are o structura frantala.

 

Nautilul, poate fi considerat una dintre cele mai interesante analogii pentru ilustrarea puterii temporizarii in munca noastra.

  • Fiecare camaruta pe care o zideste, e in functie de necesitati: – simultan cu cresterea volumului micii vieti care ocupa acel spatiu.

E o lectie importanta.

Ce ar insemna sa dezvolte acea camaruta prea tarziu? Ar fi vulnerabil.

Sau prea devreme? Are fi incapabil sa aiba o stapanire reala asupra spatiului sau vital.

Si cum natura are oroare de vid, spatiul lasat liber s-ar umple de alti „chiriasi” (cea de a doua situatie ar putea fi numită „parvenitism” si se refera la oameni care ajung in pozitii – sociale, financiare, familiale, spirituale, sau toate laolalta – pe care nu le pot administra eficient; sunt incapabili de asta; statutul lor real este mult mai coborat).

  • Odata construita camera cea noua, vechea camera e zidita cu un perete despartitor.

Alt lucru important in munca: nautilul a „inteles” ca trebuie sa se desparta de trecutul sau, sa il lase sa se duca.

Pentru a putea trai in prezent, si a actiona la timpul prezent – spirala constructiei nautilului, cochilia, este poate cel mai frumos exemplu de temporizare a muncii.

Fiecare noua spira respecta vestitele  numere ale naturii: „Numarul de Aur”, „Seria lui Fibonacci”.

Poate ca secretul e intr-adevar, simplu: in fiecare zi, un pic mai mult, un pic mai bine!

Recomandarea pe care o face, prin imaginea si structura lui, Nautilul:

  • renuntati sa traiti in trecut; lasati trecutul sa se duca;
  • renuntati sa traiti „strangand cureaua” – ori de cate ori cresteti, aveti  nevoie de un nou spatiu vital, mai mare, cu necesitati mai mari.

Daca veti strange cureaua, veti transmite subconstientului un mesaj de genul: „Astazi meriti mai putin decat ieri”. El se va conforma, si corpul, mintea si sufletul va vor ajuta mai putin decat ieri. Cresterea va fi in mod natural nula, sau va tinde catre minus.

Toate cele de mai sus sunt doar descrieri. Nu va puteti impune sa le respectati, in cazul ca va plac, pentru ca, pur si simplu, veti incerca mult si bine.

Poate ca secretul e sinceritatea cu tine insuti, mai precis, abilitatea de a te vedea asa cum esti, si anume că eşti extraordinar si unic. Aceasta o puteti duce la un nivel urmator si anume puterea de a vedea in tine insuti … care este iarasi doar o descriere.

Pentru a vedea, trebuie sa stiti sa aduceti lumina în viaţa vostra iar asta se face prin pratica, mai precis  prin practica unei vieţi trăite în mod permanent cu Dumnezeu!!!

„Domnisoru’ ” Ungureanu, rusine sa-ti fie!


„Domnisoru’ ” Ungureanu, rusine, bine-ar fi sa-ti fie, iar de nu ti-o fi, sa stii, caci chiar in viata asta, toate-au un timp iar inaltarea si coborarea nu vad de ce-ar iesi din legile Universului – in nici un caz de dragul „domniei” tale! Dar vai, caci cu cat mai sus te inalti pe spatele celor pe care-i asupresti, cu atat mai mare iti va fi caderea!

Dati click aici si vedeti prezentarea cu „Domnisoru`” Ungureanu!

Priviti si dati mai departe! E bine sa stim!

Nor de etichete