Suntem creatorii propriei realitati… si la un moment dat o realitate este asa cum este dar Dumnezeu este real si El poate schimba realitatea … Vei alege sa creezi impreuna cu El?

Posts tagged ‘Dumnezeu’

La urma urmei totul este intre tine si Dumnezeu …


Oamenii sunt adesea irationali, ilogici si egoisti; oricum, iarta-i …

Daca esti politicos, oamenii te pot acuza ca esti asa pentru ca ai motive egoiste; oricum fii politicos …

Daca ai succes in viata, vei strange in jurul tau cativa prieteni interesati si cativa prieteni adevarati; oricum, fa tot ce poti sa ai succes in viata …

Daca esti cinstit si sincer, s-ar putea ca oamenii sa te insele; oricum fii cinstit si sincer …

Ce construiesti dupa ani si ani de truda, cineva iti poate distruge intr-o clipa; oricum, construieste …

Daca gasesti seninatatea si fericirea, poti starni gelozia celor din jur; oricum, fii fericit …

Binele pe care il faci astazi, oamenii il uita adesea imediat; oricum fa numai fapte bune …

Oricum, da lumii ce ai mai bun in tine, pentru ca, vezi tu, pana la urma, totul e intre tine si Dumnezeu; oricum, niciodata nu a fost intre tine si ei!

Pledoarie pentru Creator / The Case for a Creator


„Prin cunoasterea lucrarii lui Dumnezeu Il vom cunoaste pe El.” (Robert Boyle – parintele chimiei moderne)

Un documentar in care un jurnalist investigheaza dovezile stiintifice care indica despre Dumnezeu. Documentarul este bazat pe cartea „The Case for a Creator” de Lee Strobel. Lee Strobel si-a luat masteratul in drept la Yale si este fostul redactor juridic la „Chicago Tribune”; este cel mai bine vandut autor de carti care exploreaza dovezi in favoarea credintei crestine.

Daca ti-a placut postarea poti lasa o urma a trecerii tale pe aici printr-un „like”, un vot, un comentariu. De asemeni poti impartasi si altora despre lucrurile noi aflate.

Nautilul – o lectie de viata


Vine din adâncurile mărilor, străbătând parcă netulburat şi aproape neschimbat erele geologice, de mii de ani, martor tăcut la apariţia, dispariţia şi transformarea a mii de specii.

Numele ştiinţific Nautilus vine de la grecescul “nautilos” – navigator, marinar.

Nautilii sunt cefalopode, ca şi sepiile, calmarii şi caracatiţele, dar mult diferiţi de acestea fiind singurul cefalopod care poseda o cochilie externa dezvoltata, cu o structura única.

Cochilia, care creşte după un model matematic perfect, are zeci de camere, cu rol hidrostatic.

În interiorul cochiliei se află lichid şi gaz, care, printr-un mecanism complicat de excreţie şi reabsorbţie, permit nautilului să coboare şi să urce la adâncimea dorită. „Este una dintre cele mai extraordinare invenţii ale Naturii” afirma cândva J. Y. Cousteau, numind nautilul „batiscaf viu„.

Pe măsură ce crește în dimensiuni, își completează cochilia, construind cămăruțe din ce în ce mai mari și sigilându-le pe cele vechi, în care nu mai încape. De fapt, se mută dintr-o cameră în alta mai mare și asemenea cu prima. Fiecare creștere în lungime a cochiliei este însoțită și de o creștere proporțională a razei sale, astfel încât forma rămâne neschimbată. Practic, nautilul vede un „cămin“ identic pe toată durata vieții sale și nu are nevoie, de exemplu, sa-și modifice echilibrul.

Peretii ce despart camerele intre ele se unesc cu cochilia intr-o sudura. Aceasta sudura are o structura frantala.

 

Nautilul, poate fi considerat una dintre cele mai interesante analogii pentru ilustrarea puterii temporizarii in munca noastra.

  • Fiecare camaruta pe care o zideste, e in functie de necesitati: – simultan cu cresterea volumului micii vieti care ocupa acel spatiu.

E o lectie importanta.

Ce ar insemna sa dezvolte acea camaruta prea tarziu? Ar fi vulnerabil.

Sau prea devreme? Are fi incapabil sa aiba o stapanire reala asupra spatiului sau vital.

Si cum natura are oroare de vid, spatiul lasat liber s-ar umple de alti „chiriasi” (cea de a doua situatie ar putea fi numită „parvenitism” si se refera la oameni care ajung in pozitii – sociale, financiare, familiale, spirituale, sau toate laolalta – pe care nu le pot administra eficient; sunt incapabili de asta; statutul lor real este mult mai coborat).

  • Odata construita camera cea noua, vechea camera e zidita cu un perete despartitor.

Alt lucru important in munca: nautilul a „inteles” ca trebuie sa se desparta de trecutul sau, sa il lase sa se duca.

Pentru a putea trai in prezent, si a actiona la timpul prezent – spirala constructiei nautilului, cochilia, este poate cel mai frumos exemplu de temporizare a muncii.

Fiecare noua spira respecta vestitele  numere ale naturii: „Numarul de Aur”, „Seria lui Fibonacci”.

Poate ca secretul e intr-adevar, simplu: in fiecare zi, un pic mai mult, un pic mai bine!

Recomandarea pe care o face, prin imaginea si structura lui, Nautilul:

  • renuntati sa traiti in trecut; lasati trecutul sa se duca;
  • renuntati sa traiti „strangand cureaua” – ori de cate ori cresteti, aveti  nevoie de un nou spatiu vital, mai mare, cu necesitati mai mari.

Daca veti strange cureaua, veti transmite subconstientului un mesaj de genul: „Astazi meriti mai putin decat ieri”. El se va conforma, si corpul, mintea si sufletul va vor ajuta mai putin decat ieri. Cresterea va fi in mod natural nula, sau va tinde catre minus.

Toate cele de mai sus sunt doar descrieri. Nu va puteti impune sa le respectati, in cazul ca va plac, pentru ca, pur si simplu, veti incerca mult si bine.

Poate ca secretul e sinceritatea cu tine insuti, mai precis, abilitatea de a te vedea asa cum esti, si anume că eşti extraordinar si unic. Aceasta o puteti duce la un nivel urmator si anume puterea de a vedea in tine insuti … care este iarasi doar o descriere.

Pentru a vedea, trebuie sa stiti sa aduceti lumina în viaţa vostra iar asta se face prin pratica, mai precis  prin practica unei vieţi trăite în mod permanent cu Dumnezeu!!!

Povestea ochilor


A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptie pe prietenul ei iubitor.
El era intotdeauna gata sa o ajute.
 
Intr-o zi ea ia spus lui:
“Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine.”

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o:
“Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?”

Fata s-a uitata la el si a vazut ca el este orb. Nu mai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.
 
Prietenul ei a plecat si a daua zi ia scris o nota spunand:
“Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!”
Asa este cu mintea omeneasca aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.

Viata este un cadou!

Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca!

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance!

Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie!

Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant!

Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii!

Inainte sa te palngi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada!

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva care merge pe jos aceeasi distanta!

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca!

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru!

Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!

Nor de etichete