Suntem creatorii propriei realitati… si la un moment dat o realitate este asa cum este dar Dumnezeu este real si El poate schimba realitatea … Vei alege sa creezi impreuna cu El?

Posts tagged ‘urechi de „auzit”’

Si greierii inca mai canta si cine mai are urechi „de auzit”


Si Dumnezeu spunea: „… au ochi sa vada si nu vad, urechi de auzit si nu aud, caci sunt o casa de indaratnici …” (Ezechiel 12:2). Iar daca cineva crede ca se refera doar la o categorie de oameni dintr-o anume vreme atunci sa ne amintim ca:  “…ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iata ceva nou!” de mult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra …” (Eclesiastul 1:9-10).

Si iata o mica poveste, gasita pe un blog, despre cum este ilustrat acest aspect al vietilor noastre.

Totul depinde de ceea ce este important pentru noi intr-un anumit moment al vietii noastre. Prioritatile se schimba o data cu trecerea timpului. Ne modelam in functie de mediul in care ne recreem.

*

Un orăşean primeşte vizita unui prieten al său dinr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:

– Am auzit un greiere, a zis sateanul.

– N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta, i-a spus orăşanul.

– Sunt sigur, am auzit un greiere, a insistat săteanul.

– Asta-i o nebunie, a răspuns prietenul.

Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.

– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!

– Nu, a spus săteanul, urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.

– Dar nu se poate, a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!

– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.

– Înţelegi ce am vrut să spun, a continuat săteanul?

*

Totul depinde de ceea ce noi stabilim ca este  important pentru noi.

Ascultând zi de zi la televizor „ştiri” politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc… URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor… Ni se induce FRICA! Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre, etc.) şi… NU ŞTIM …  DE UNDE … CÂND …  ŞI CUM …

Răspunsul este: UITE AŞA, ascultând aşa zisele ,,informaţii”, care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană.

Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am încredere în nimeni etc.

Şi în tot acest timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi… nu le mai auzim!

Nor de etichete